Istoria cuvantului tatuaj:
Cuvantul ‘tatuaj’ (echivalentul lui ‘tattoo’ in engleza) provine din Tahiti :
Capitanul Cook a ajuns in Tahiti in anii 1700, acolo i-a auzit pe bastinasi numind tatuajul ‘ta-tau’. A adus acest cuvant in Europa, insa a facut cateva greseli cand a scris cuvantul dupa fonetica engleza. Mult timp s-a considerat ca acest cuvant avea legatura cu sunetul pe care il fac betele cand introduc pigmentul in piele. Cercetarile ulterioare ale limbajului Tahitian spun ca scrierea corecta a acestui cuvant este ‘ta-ta-u’. Cele doua consoane ‘ta-ta’ nu au nici o legatura cu un sunet, ci cu o actiune care este facut cu mana; iar ‘u’-ul final inseamna culoare.
Alte surse ne spun ca este mult mai complicat. In limbajul Samoan, cuvantul ‘tatu’ inseamna ’a trebui, este necesar, specific’ pentru ca, credeau ei, este necesar sa faci un tatuaj pe parcursul vietii. Tot in limbajul Samoan poate insemna deasemena ‘ancora’. Poate pentru ca este necesar ca omul sa fie anchorat de un singur corp. Anchora este numita o parte a corpului care se afla deasupra soldurilor. Deasemenea cuvantul ‘tatau’ exista si in limbajul Tonga, iar aici insemna ‘imagine’.
In japoneza, astazii in mod normal tatuajul se numeste ’Irezumi’ (insa i se mai spune si ‘tatoo’). Cuvantul este alcatuit din doua parti: ‘iru’-vine de la verbul ‘a baga, a aduce, a umple, a lasa sa intre, a introduce’, iar ‘zumi’ inseamna cerneala.
Cei din Islanda, au repulsie pentru incorporarea cuvintelor straine, si prefera sa numeasca lucrurile noi folosind cuvinte normale ale limbii. Astfel tatuajul se numeste ‘Húdflúr’ si provine din doua cuvinte, ‘Húd’- inseamna piele, iar ‘flúr’- inseamna decoratie.
In limba vorbita in Groenlanda tatuajul se numeste ‘Kakiorneq’
Din cele mai vechi timpuri pana astazi, semnele-puncte, pete sau linii-pictate direct pe piele au avut in primul rand un rol de comunicare. Pentru pieile rosii, fata era un adevarat buletin de stiri. Un Sirokee gata de lupta avea un ochi vopsit in negru, altul in alb. Dupa ucidera unui dusman, un Hidasta isi imprima palma innegrita pe barbie iar femeile Kiowa, care isi asteptau sotii victoriosi, isi dadeau cu rosu-caramiziu orbitele si obrajii.
Tatuajul fixeaza un desen pe piele prin intepare, ceea ce permite patrunderea pigmentilor sub epiderma. In societatile primitive, in care insemnele functiilor fiecarui individ in trib erau pictate pe trup, fixarea definitiva prin tatuare era singurul mijloc prin care comunitatea se apara de posibile substituiri.
Dupa raspandirea crestinismului, tatuajul a fost interzis in Europa, acesta insa continuand sa fie practicat in Orientul Mijlociu si in alte parti ale lumiii.
Tatuajul a fost practicat mai ales de calatorii prin tinuturi indepartate. Se spune ca pe la 1700 moda tatuajului a fost raspandita in Europa de marinariii care au venit in contact cu triburile din Pacificul de sud.
Popular mai ales in mediul marinarilor, tatuajul a fost interzis in 1909 de guvenul SUA care conditiona astfel acceptarea noilor recruti. Anii '40 reprezinta un moment de expansiune maxima a modei tatuajului, expansiune care a continuat pana astazi.
Pe unele mumii apartinând culturii amerindienilor Nazca, s-au gasit dovezi ca si la acest popor exista practica tatuajului, înca din secolul al II-lea e.n. Primele dovezi scrise din Europa despre tatuaj dateaza de pe vremea exploratorului James Cook. Prin relatarile lui, aminteste un obicei al localnicilor din insulele Tahiti, de a-si decora corpul cu diferite modele. Prin împunsaturi si taieturi îsi pun vopsele sub piele, decorându-si întregul corp, operatiune pe care ei o numesc tatau. În ciuda faptului ca se decoreaza în acest fel, modelele lor poarta o semnificatie si inspira putere si respect. În acea vreme, în Europa tatuajele erau purtate numai de catre marinari, aventurieri. În secolul al XIX-lea, aceasta practica s-a raspândit în toata Europa, chiar si în rândurile aristocratiei. La început se lucra exclusiv manual, instrumentarul incluzând ace, lame, scoici, etc. Si în prezent exista metode traditionale, însa, din ce în ce mai mult, s-a trecut la folosirea aparaturii moderne.
BluePink 
